Repere romașcane în universul poetului Ilarie Voronca

Plante si animale volum aparut in 1929 in colectia Integral - Poetul Ilarie Voronca vazut de pictorul M.H. Maxy

În cazul orașelor de provincie modeste prin prisma anvergurii culturale, așa cum este și Romanul, blazonul ideilor revolute este încadrat, fără drept de apel, de sfârșitul anilor ‘20 și începutul celui de-al Doilea Război Mondial. O culme spirituală eliberatoare, poate singura etapă de fervoare creativă și schimburi epistolare consistente între artiștii vremii. Un strălucit exponent al curentului avangardist românesc, totodată inventator al poeziei imagistice, a fost Ilarie Voronca de care sunt legate și numele a doi romașcani redescoperiți în ultimii ani și tot mai prețuiți de iubitorii de carte: F. Brunea-Fox și M. Blecher.

Dar, înainte de relatarea episoadelor care i-au adus împreună, fie și vremelnic, pe cei trei scriitori, merită să menționez un pasaj inedit dintr-o scrisoare adresată de Ilarie Voronca soției sale – Colomba, în anul 1932, din care aflăm că poetul a poposit în timpul aplicației militare, alături de colegii din unitatea sa, la Roman.

Iași, 20 iunie 1932, ora 3 p.m.
Mult prea scumpa și neprețuita mea, îmi fac oarecum acuma serviciul militar, nu am nici o clipă a mea, de la 7 dimineața până la 10 seara, abia de avem timp să mâncăm, nu știu dacă voi putea duce până la capăt această carte poștală. Am revenit acum la Iași, stăm numai câteva minute, am petrecut o după masă și o noapte admirabile la Mănăstirea Agapia – un cer nemaipomenit, vreau numaidecât să petrec câteva zile cu tine la Agapia ca să-ți dai seama ce ape de mărgean – iată am făcut până acum de la plecarea din București peste 1000 km. Am fost la Brașov, Hărman, Nehoiu, Buzău, Rm. Sărat, Focșani, Bacău, Roman, Tg. Frumos, Tg. Neamț, înapoi la Iași și acum plecăm spre Botoșani și Basarabia. (…)
”.

Este important de știut că în toamna aceluiași an la Roman vor avea loc cele mai mari manevre militare regale din perioada interbelică, sub conducerea M.S.R. Carol al II-lea. Aplicațiile care au precedat aceste manevre regale, la care făcea referire poetul Ilarie Voronca în scrisoare, ca participant direct, au reprezentat un reper marcant în viața patriarhală a orașului nostru, prin amplitudinea evenimentului și numărul mare de militari staționați pe raza Garnizoanei romașcane.

Nr. 4 al revistei Integral din 1925 - F. Brunea-Fox in viziunea pictorului M.H. Maxy

Încă din perioada rebeliunii literare a noilor curente moderniste, Ilarie Voronca a frecventat aceleași cercuri în care îl regăsim și pe romașcanul F. Brunea-Fox, ajuns în capitală încă din 1918, de pe meleaguri moldovenești, alături de prietenul său B. Fondane – un alt reprezentant de frunte al mișcării de avangardă. Dacă în 1924 Brunea-Fox este părtaș în calitate de contributor la o primă încercare a lui Voronca, Stephan Roll și Victor Brauner de a șoca elita academică, prin editarea revistei “75HP” – apărută într-un singur număr -, un an mai târziu îl descoperim în fruntea comitetului de redacție al uneia din cele mai complexe și reprezentative reviste a noului val literar-artistic. “Integral”, apărută între 1925-1928 și subintitulată “revistă de sinteză modernă”, îi reunește pe F. Brunea-Fox, Ilarie Voronca, Stephan Roll, Tristan Tzara, B. Fondane, Ion Călugăru, pictorii M.H. Maxy, Victor Brauner și sculptorul Constantin Brâncuși. Crème de la Crème!

Nr. unic al revistei 75HP din 1924 - numele lui Brunea-Fox alaturi de cel al lui Ilarie Voronca

Într-o amplă telegramă, datată 23 martie 1934, Ilarie Voronca îi relatează soției aflată la Paris, printre altele, că: “(…) Nouvelles littéraires au făcut o mică revoluție aici; cu cine mă întâlnesc mă felicită (cu invidie) e un eveniment important pentru ei. Ieri m-am văzut cu Brunea care mi-a vorbit despre Mielușon [porecla pentru apropiați a lui B. Fondane – n.n.] în sensul celor ce spui că i-a scris Roll. (…)“. Este o dovadă în plus că Ilarie Voronca și F. Brunea-Fox au continuat să se vadă chiar și după ce poetul a părăsit curentul integralist-constructivist de la sfârșitul anilor ‘20 pentru a se alătura mișcării suprarealiste, în timp ce avântul avangardist al romașcanului nostru s-a convertit într-un jurnalism social de înaltă ținută, fiind pe drept cuvânt supranumit “prințul reportajului” și întemeietorul de drept al acestui gen literar-gazetăresc. Vreme de 5 ani, pe Ilarie Voronca și F. Brunea-Fox i-a unit tocmai dependența de imagini, atât de necesară suflului lor creator. Poetului îi plăcea să spună “dintre toate națiunile, cea mai dragă îmi este imagi-națiunea”, iar gazetarul era descris de contemporani ca un “miliardar de imagini”.

M. Blecher in viziunea artistei Mariei Marcu-PopArt Textul cartii postale trimise de Blecher lui Ilarie Voronca in 1937

Etapa finală a popasului nostru epistolar în universul voroncian ne confruntă cu unul din cele mai fermecătoare elogii frățești din lumea literară autohtonă, așa cum nu am mai avut ocazia să întâlnim în ultimele decenii. Este vorba despre o carte poștală expediată din Roman, în data de 15 iulie 1937, de scriitorul romașcan M. Blecher, cu 10 luni înainte de moarte, pe adresa pariziană a poetului Voronca. Iată textul acesteia:

Iubite domnule Voronca,
În ultimul număr din “Nouvelles littéraires” am găsit un poem de Dvs. care mi-a dăruit, în după amiaza asta solitară, atâta lumină și atâta bucurie încât nu pot să nu vă mulțumesc din suflet.
Cred că e tot ce-am cetit mai senin și mai frumos în ultima vreme.
Vă trimit aceste rânduri ca un mesagiu de recunoștință și de prietenie,
M. Blecher.
”.

Am fi râvnit să cunoaștem și textele celorlalte două scrisori trimise poetului Ilarie Voronca de M. Blecher, de care pomenesc biografii scriitorului romașcan, dar, din păcate, acestea s-au pierdut. Rămâne să ne minunăm de acest elogiu dezinteresat, cu sufletul larg deschis, al celui care a suferit cumplit în ultimii 10 ani de viață, fiind imobilizat la pat. Asta în condițiile în care lui Blecher îi apăruse cu puțin timp în urmă cel de-al doilea roman (“Inimi cicatrizate”), care urma să aibă parte și de un tiraj suplimentar, datorită succesului imens la public. Când un spirit nobil întâlnește un altul, grandoarea elocvenței nu rămâne nemărturisită. Și, mai mult decât atât, când un suflet chinuit poposește în grădina imaginară a altuia, chingile se transformă în cuvinte eliberate.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s