Oaspeți nobili englezi la Castelul Miclăușeni – carte poștală cu Romanul de la 1910

carte postala tip Leporello Salutari din Roman la 1910 - Administratia Financiara și Gimnaziul Roman-Voda

De când e Romanul, timpul orașului se încovoaie de amintiri, se răsucește precum un sfredel în căutarea locurilor și oamenilor care i-au dat viață, care l-au însuflețit. Din începutul de secol XX, o carte poștală de un farmec aparte în registrul cartofiliei românești pare să dovedească din plin acest fapt, printr-o invenție care reușea să adune laolaltă cele mai semnificative imagini fotografice dintr-un oraș de provincie în plin avânt. Este o realizare cu atât mai prețioasă cu cât este singura carte poștală de acest gen, editată cu imagini din Roman, din întreaga istorie de 125 de ani a cartofiliei autohtone.

carte postala tip Leporello Salutari din Roman la 1910 - Cazarma Artileriei și Spitalul Precista Mare

Așadar, călătorii străini și români care tranzitau târgul nostru și alte localități ale județului Roman puteau trimite acum pentru colecțiile personale un nou produs cartofilic. Un suvenir devenit emblemă de neuitat a Epocii Frumoase romașcane și care a apărut în 1910 sub denumirea de carte poștală tip „Leporello” (sau pliant tip acordeon/armonică, iar mai nou „Concertina”). O compoziție inedită ce reunea o carte poștală simplă, cu spatele tipărit ca și până atunci, dar de fața căreia erau atașate 10 mini-vederi, tipărite pe un rulou de hărtie cu o lungime de aproximativ 50 cm și împăturit în punctele unde se termina fiecare clișeu fotografic. Se crea astfel senzația, în momentul desfășurării sale, că este o armonică în miniatură. Însemnătatea unei astfel de tipărituri cu caracter poștal este aceea că poate fi considerată un veritabil barometru economic și socio-cultural de la acea vreme, dar și un document fotografic.

carte postala tip Leporello Salutari din Roman la 1910 - Gara și Fabrica de Zahar

În România, s-a consacrat printre cunoscătorii colecționari sub denumirea de Leporello, dar în rândul turiștilor din perioada comunistă, când s-au tipărit cele mai multe suveniruri de acest fel, i-a rămas numele de pliant acordeon. Și dacă am arătat ce a stat la baza denumirii populare, asemănarea cu instrumentul muzical menționat fiind evidentă, de unde vine termenul „Leporello”? Istoria ne conduce tot spre o origine muzicală, mai exact opera „Don Giovanni” de Mozart, unde personajul cheie se dovedește a fi slujitorul infamului Don Juan, pe nume Leporello. Acesta ținea un fel de agendă cu toate cuceririle amoroase ale stăpânului său, notându-le cu meticulozitate pe un sul de hârtie… împăturită de mai multe ori.

carte postala tip Leporello Salutari din Roman la 1910 - Vedere din turnul Episcopiei și Strada Mare

Cărțile poștale cu ilustrate tip Leporello erau odinioară cadoul ideal pentru cei dragi şi, totodată, un suvenir colecționistic prețios din locurile vizitate. Dar povestea lor continuă și în prezent, din moment ce mileniul virtual se arată îngăduitor cu aceste produse tipărite considerate „old fashion”. Treptat, pliantele tip Leporello au înlocuit cărțile poștale clasice și s-au transformat în adevărate mini-albume de prezentare a multor obiective turistice românești. Dovadă că sunt la fel de prețuite de oameni, iar viața noastră nu este decât un pliant cu amintiri.

carte postala tip Leporello Salutari din Roman la 1910 - Gradina Centrala și Strada Mare spre Gara

Din textul corespondenței expediată pe adresa familiei din Anglia, aflăm că semnatarul G. Holbech a petrecut o zi la „Târgul de vite și cai”, desfășurat la Roman, după ce a străbătut în două ore drumul de peste 20 de kilometri, călare pe „un cal rapid și bine antrenat”. Menționarea locației Miclăușeni – Gara Mircești, ca punct de plecare al cărții poștale ne este explicată chiar de expeditor în rândurile de început: „mulțumiri pentru scrisoarea dvs. la care voi răspunde luni, deoarece aici nu există oficiu poștal” [în Miclăușeni – n.n.]. Tânărul britanic solicita în final trimiterea patinelor, cel mai probabil pentru a se avânta pe unul din iazurile înghețate de pe moșia familiei Sturdza.

Cartea poștală de față reprezintă un document în sine, prin textul corespondenței care ne dezvăluie un crâmpei de viață aristocratică de la începutul secolului XX. Pentru o perioadă de câteva săptămâni, în iarna anului 1910, printre oaspeții Castelului de la Miclăușeni s-au aflat și doi frați englezi: expeditorul și, totodată, semnatarul misivei, alături de sora sa – Mary, care este amintită în text. Membri ai familiei nobiliare Holbech din Weysmouth, conform arhivelor britanice aceștia erau doi dintre cei trei copii ai Cpt. Edward Ambrose Holbech din Royal Navy, la rândul său fiu al venerabilului Arhidiacon Holbech of Farnborough Hall, cu reședința în Lillington, Rodwell din Weymouth.

carte postala expediata din Miclauseni de englezul G. Holbech la 1910 - verso

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s