Țapinarii edilitari – Masacrul nucilor din Roman

La adăpostul unor avize obținute de la Direcția Agricolă Neamț, la sfârșitul lunii iunie a avut loc cel mai mare masacru ecologic din Roman, din ultimii ani, sub îndrumarea celui care ar trebui să vegheze la continuitatea habitatului natural urban – primarul Lucian Micu. În comunicatul remis presei locale de Primărie ni se aducea la cunoștință că „(…) în urma solicitărilor venite de la asociațiile de proprietari, persoane fizice, precum și din inventarierea făcută de specialiștii Primăriei din cadrul Biroului Monitorizare Mediu, au fost identificați 28 de arbori (nuci), ce prezintă pericol pentru viața oamenilor sau bunuri (…)”.
În ultimii 50 de ani, nucii din Roman au reprezentat una din speciile vitale pentru micșorarea concentrațiilor uriașe de dioxid de carbon din aerul respirabil, binefăcătoare oaze de umbră și verdeață, dar și un simbol al copilăriei atâtor generații. Tot din considerente ecologice, nucul a fost declarat și specie protejată, redându-ne speranța că lucrurile pot fi îndreptate, chiar dacă sfârșitul anilor
70 și începutul anilor 80 ne-au demonstrat că tot ceea ce părea etern în conștiința orașului poate dispărea într-o clipă. Istoria s-a repetat, dar la un alt nivel de această dată: dușmanii nu mai erau casele vechi din centrul istoric, ci nucii fără apărare.      

Știți cum este să te trezești în sunetul unor drujbe înverșunate? În aer, mirosul de benzină arsă acoperă raiul dimineții ca o pilotă ucigașă aruncată peste zborul păsărilor, tendențios întrerupt de crengile care cad, secerate, la pământ. Parcul de lângă Biserica Armenească pare asaltat de un desant specializat în defrișări urbane. Ei sunt țapinarii edilitari. Este ora 8 și muncitorii zoresc ca să nu existe prea mulți martori nedoriți. Scena crimei este delimitată de o bandă care împiedică accesul spre trunchiurile răstignite.

Am ajuns prea târziu, din păcate. Cei doi nuci sacrificați de Primăria Roman se adaugă altor 26 de nuci, de pe str. Cuza Vodă, Tineretului, Cartierul Favorit sau din Cimitirul „Eternitatea”, care au fost condamnați la moarte. Indiferența funcționarilor din cadrul Serviciului Administrare Parcuri, Sere și Spații Verzi, precum și hatârul unor locatari influenți, concesionari ai unor locuri de parcare, au decis soarta copacilor în mijlocul unei veri caniculare. Pentru ei este mai importantă mașina, nu aerul pe care îl respiră. Dacă primarul Micu s-ar conduce după coordonatele ecologice atât de necesare unui edil actual, în lupta cu poluarea excesivă și provocările schimbărilor climatice, ar observa că diferența de temperatură de la nivelul solului poate scădea și cu 5 grade Celsius, într-o zi fierbinte, sub coronamentul unui copac adult. Cu alte cuvinte, pietonii (da, există!) își pot trage sufletul la umbra lor. Degeaba amplasezi bănci în mijlocul Saharei, că n-o să stea nici naiba pe ele!

Am vorbit cu doi dintre țapinarii de la fața locului. Mi-au spus că nu înțeleg de ce se taie copacii din mijlocul unui parc, dar că ei respectă planul de zi. Nu mi-au plăcut niciodată oamenii care nu-și pun întrebări, ci doar execută orbește. Îi întreb de cel care este șeful operațiunii. Era pe-aici, dar nu mai e. Tipic. Vorbim apoi despre ceea ce se întâmplă cu toți arborii tăiați în Roman. Unde sunt duși? Mi se răspunde franc: „ăștia de azi, la adăpostul de câini; alții se duc la serele Primăriei, alții pentru ajutoarele sociale”. Îmi fac repede o socoteală – dacă primăria continuă asaltul într-un ritm de 100 de copaci tăiați pe an, din specii multiple, s-ar putea ca în câțiva ani să nu mai rămână decât vreo 60-70% din totalul arborilor recenzați pe vremea fostului primar. Iar asta e o crimă cu premeditare!

Am reușit în ultimele luni să documentăm fotografic doar o parte din zonele în care nucii care au fost tăiați. Cei pe lângă care am trecut de atâtea ori în plimbările noastre de seară, sau cei care ne-au fost fideli umbrari în miezul dogoritor al zilei. Și pentru că memoria pământului este una și aceeași, pentru copaci și oameni, ne simțim datori să le menționăm prezența în viața noastră.

– Pe str. Sucedava, în spatele Grădiniței Nr. 5, cum urci dinspre cartierul Favorit spre str. Ion Ionescu de la Brad, într-o insulă de verdeață aflată aproape de culmea dealului, a trăit unul din cei mai iubiți nuci din Roman. Răsărit înainte de apariția șantierelor pentru construcția de blocuri, s-a încăpățânat să reziste asaltului civilizației, ajungând la maturitate în anii ‘90. Tot atunci, locatarii blocului din imediata apropiere au confecționat o bancă pentru odihna, la umbra sa, a celor care traversau deșertul betoanelor dinspre Complexul Favorit spre Piața Centrală. Nu avea plăcuță de identificare.

– Pe str. Tineretului, în fața Spitalului Municipal, a fost tăiat un nuc tânăr și viguros, care depășise înălțimea blocului aflat în apropiere. Am observat cu vreo săptămână înainte ștampila aplicată de oamenii Primăriei, semn că urma inevitabilul sfârșit. L-am fotografiat și înainte, și după, ca să arătăm tuturor „ce pericol prezenta pentru viața oamenilor sau bunuri”. Niciunul. În plus, după tăiere, am stat de vorbă cu un tânăr de 20 ani ce locuiește în bloc, întrebându-l dacă a venit cineva de la asociație sau Primărie să le spună că întreaga fațadă a blocului urmează să rămână fără pic de umbră. Mi-a răspuns „nici vorbă”, adăugând că s-au trezit, într-una din dimineți, în binecunoscutul urlet agonizant al drujbei. Avea plăcuța de identificare cu numărul 1103.

– Pe str. Cuza Vodă, în partea stângă a Poștei, cum privești spre Groapă, a fost măcelărit în două etape un nuc venerabil de aproape 40 de ani. Prima dată în urmă cu un an, în 2017, când țapinarii au executat ordinul de ”toaletare” prin ciunțire a întregului coronament și reducerea arborelui falnic la nivelul de trunchi. A doua oară în această vară, când aceeași executanți l-au ras de pe fața pământului, vrând parcă să pedepsească temerara înfrunzire a crengilor proaspăt apărute. Care era pericolul și de ce s-a intervenit repetat, numai Primăria Roman știe! Nu avea plăcuță de identificare.

– În Cimitirul „Eternitatea”, și-au găsit sfârșitul [ce cruntă ironie!] cca. 20 de nuci tineri, vlăstare pripășite printre morminte sau pe lângă gardurile dinspre fosta turnătorie a I.M.R.. Unii nu aveau nici 5 ani, alții apucaseră 10. Nu se înălțaseră mai mult de 3-4 metri, că au și fost retezați. Niciunul nu prezenta plăcuță de identificare.

Este o rușine pentru atâția „specialiști” să aleagă cu bună știință să masacreze zeci de arbori dintr-o specie protejată, în loc să depisteze și să elimine speciile invazive care de ani buni au luat cu asalt domeniul public romașcan. E lipsit de temei pentru orice administrație locală să distrugă cu bună știință ecosistemul, în loc să caute rezolvarea problemelor tehnice din ograda proprie cu mijloace cât mai ecologice. Totul e să vrei să evoluezi, în pas cu lumea civilizată, nicidecum să aduci prejudicii incalculabile spațiului vital pe care îl desconsideri, dar te bați cu pumnii în piept că-l respecți.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s