Asaltul arborelui puturos asupra vegetației romașcane

De mici tot străbatem orașul ăsta în lung și-n lat. Îi cunoaștem fiecare nervură, îi simțim fiecare tresărire, îi înțelegem zbaterile și nevoia de spațiu. Tot mai des și din ce în ce mai mult insule de verdeață sunt acaparate de imperiul neiertător al asfaltului, mașinilor, betoanelor. Senzația de sufocare a atins pragul critic în unele zone. Îmi pare că, de acum încolo, imaginea realistă nu mai poate fi redată decât de perseverența naturii în lupta cu oamenii indiferenți, atinși de sindromurile progresului-prin-orice-mijloace și civilizației-cu-orice-preț.

Dar am mai învățat în tot acest timp că până și habitatul natural poate fi copleșit de invaziile unor specii de arbori și plante exotice, cu un grad sporit de toxicitate pentru vegetația și fauna locului. Am început să le recunoaștem, să le vedem cum cresc și își extind aria de acoperire, fără ca cineva să ia măsuri de eradicare a lor. Primăria Roman tace. Tace și pleiada de specialiști silvicoli sau de mediu cu care ni se înfundă urechile la fiecare reprezentație din fața camerelor de filmat. Campanii de informare și de educare a populației pentru stârpirea lor nu există. Sunt ani de zile de când administrația publică locală a început să taie fără noimă speciile endemice de arbori – tei, plopi, nuci, stejari, cireși, castani, până și corcoduși sau duzi -, plantând în loc specii exotice (Catalpa și Paulownia). Sunt ani de zile de când au apărut în peisajul romașcan tot felul de copaci, așa-ziși ornamentali, care distrug, încet, dar sigur, vegetația din jur. Cine are timp însă să audă strigătul de ajutor al naturii?

Îl vezi la tot pasul, dacă nu ești atent îl poți ignora cu succes, iar dacă întrebi ce arbore este, cu siguranță 9 din 10 oameni nu știu cum se numește. Ei bine, este vorba despre „AILANTHUS ALTISSIMA” sau, pe românește, arborele puturos (cunoscut și ca cenușer sau oțetar fals). Originar din China, a fost introdus în Europa secolului al XIX-lea ca arbore ornamental, prin parcuri și grădini, datorită ritmului accelerat de creștere: câte 2 metri pe an în primii 4 ani de viață. Dar, ca de fiecare dată când omul intervine în mersul firesc al lucrurilor în natură, acest copac a ajuns să fie considerat, în zilele noastre, una din cele mai periculoase specii invazive în Europa și America de Nord.

Acest copac este extrem de toxic pentru speciile locale de arbori și plante perene. A distrus coniferele și esențele de lemn tare (stejar, fag) peste tot pe unde a fost introdus. Este o specie extrem de prolifică și secretă chimicale care ucid plantele din jurul lor, toxinele aflându-se în seva, coaja, fructele și semințele arborilor. De parcă nu ar fi suficient, glandele situate la baza frunzelor emană un miros urât, respingător, nepermițând paraziților să îl atace și îndepărtând toate animalele și păsările. Dacă rupi o frunză și o strivești între degete, îți dai seama repede de ce se numește ARBORELE PUTUROS.

Cel mai nedorit impact asupra mediului este acela că arborii ajung să formeze comunități care înlocuiesc extraordinar de repede speciile autohtone. Această specie se dezvoltă atât de amenințător încât în 2-3 ani elimină orice altă plantă din jurul ei. Crește până la o înălțime de 25-30 de metri și poate trăi până la 50 de ani. În studiile apărute în vestul Europei și în Statele Unite ale Americii s-a ajuns la concluzia unanimă că arborele puturos matur poate fi eliminat doar printr-un sistem de decojire inelară (nu prin tăiere), iar lăstarii prin smulgere. În România se derulează de câțiva ani primele acțiuni de eradicare a acestei specii invazive, în zona umedă Porțile de Fier și în aria protejată Lunca Siretului Inferior.

Chiar dacă arborele puturos nu are nici o utilizare practică (lemnul fiind de esență moale) și nici nu este consumat de animale din cauza substanțelor toxice secretate, din păcate este folosit în continuare în scop ornamental, deoarece ritmul de creștere este foarte rapid și este rezistent la poluare. Se condamnă astfel la dispariție, cu buna știință, arborii și plantele autohtone. Concluzia specialiștilor Paulina Anastasiu și Gavril Negreanu, în lucrarea “Invadatori vegetali din România”, este un imbold grăitor pentru toate administrațiile publice locale: Cenușerul ar trebui prin orice mijloace eliminat din peisajul urban, unde produce pagube însemnate (distruge asflatul, zidurile, canalizările, chiar și terasamentele de căi ferate) și disconfort din cauza mirosului pe care îl degajă în jurul său.”

În lumea politică, dar și în cea reală, ignoranța nu ține loc de pavăză în fața pericolelor și nici de scuză în fața comunității. Ai fost ales ca să iei decizii, în mod transparent, doar pentru binele cetățenilor și pentru transformarea mediului în care aceștia trăiesc într-unul armonios, nicidecum ostil. E timpul să înțelegeți – de la primar și consilieri locali, până la specialiști silvicoli și de mediu – că aveți o mare problemă cu care vă confruntați. Am străbătut de nenumărate ori orașul, de-a lungul ultimelor 12 luni, ca să vedem că arborele puturos a devenit o prezență comună în toate zonele: Cuza Vodă, Sucedava, Smirodava, Anton Pann, pe toate străzile mici sau laterale din centru și spre Ștrand, pe Ștefan cel Mare, iar, după tăierile succesive care au rărit populația arboricolă indigenă, și în Parcul Municipal. Lăstarii ies printre blocuri, prin orice crăpătură de asfalt sau de pe lângă temelia caselor și blocurilor, ca să nu mai spunem de apariția invazivă printre alte specii de copaci, plante și arbuști pe care le împiedică să se dezvolte. Lăstarii din urmă cu un an acum au 2-3 metri, cei care erau cât un om deja au depășit 4 metri înălțime și tot așa, până la „venerabilii” de 15-20 de metri. Așadar, sunt cca. 10 ani de când aceștia au apărut în Roman și nimeni nu i-a văzut, nimeni nu a făcut ceva. Iar noi am documentat fotografic doar o mică parte din populația de cenușeri apărută pe domeniul public, pentru a exemplifica asaltul asupra mediului vegetal. Gândiți-vă la faptul că pe mai toate terenurile private există aceeași problemă, într-un stadiu incipient, iar oamenii nu știu de pericolul existent pentru că autoritățile nu i-au informat. Mai este o șansă dacă acționați acum. Mâine poate fi prea târziu.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s