Efectul Lucan asupra romașcanului de onoare

Vreme de 600 de ani, Romanul nu a avut cetățeni de onoare. Până în 1993, onoarea romașcană se scălda printre necunoscutele fețe de eroi ai muncii socialiste și acuzații formale la adresa foștilor zbiri de la județeana de partid. Asta în timp ce, în Casa Umbrelor, mormintele aristocrate plâng pe umeri nevăzuți și strigă în surdină catalogul celor care ne-au dat nume. Peste istoria măreață a Romanului medieval, antebelic și interbelic se așterne o tăcere complice între autoritățile locale și cetățenii contemporani cu nepăsarea.

La sfârșitul anului 1993, tentativa consilierului independent prof. Mihai Andone de realizare a unor diplome care să le fie înmânate primelor trei personalități, recunoscându-se astfel calitatea de cetățean de onoare al orașului, se izbește de reacția anticreștină a majorității Consiliului Local care respinge propunerea privitoare la Episcopul Melchisedec Ștefănescu. Sechelele foștilor activiști de partid și ideologia lor găunoasă încă își făcea simțită prezența. Așa se face că primii acceptați sunt profesorul de matematică Alexandru Cojocaru (1917-2001), atunci în vârstă de 76 de ani, și generalul de corp de armată Vasile Bărboi (1922-2005). În locul marelui cărturar, fost episcop de Roman, a fost propus dr. Nicolae Fălcoianu (1899-1962), care va primi titlul onorific post-mortem, la începutul anului 1994.

În luna noiembrie a aceluiași an, pentru a preveni alte surprize nedorite, profesorul consilier are ideea întocmirii unui proiect denumit „Regulament de acordare a titlului de Cetățean de Onoare al municipiului Roman”, prin care pledează pentru necesitatea conceperii și aprobării unui regulament-cadru, astfel încât „această acțiune să se constituie într-un moment deosebit pentru spiritualitatea romașcană și un titlu de mândrie pentru cetățenii urbei noastre, care vor avea ocazia să-i cinstească pe cei mai buni dintre ei, ori să eternizeze memoria celor trecuți în neființă”. Principialitatea proiectului transpare și din mențiunea foarte importantă „se vor evita astfel propunerile făcute ad-hoc de cercuri restrânse, fără o documentare prealabilă”, la baza oricărei propuneri avându-se în vedere „argumentele, nu motivații puerile, ținând de simpatii personale sau politice, interese obscure sau situații conjuncturale.

Drept urmare, în ședința Consilului Local Roman din 18 noiembrie 1994, în mandatul primarului Otto Helmut Mayerhoffer (1943-2015), a fost supusă votului și aprobată Hotărârea cu privire la modul de acordare a titlului onorific de Cetățean de Onoare al municipiului Roman, care cuprindea 11 articole perfectibile, dar corect articulate.

În anul 2001, în primul mandat al primarului Dan Ioan Cărpușor, se schimbă viziunea administrativă și, odată cu ea, și regulamentul de acordare a titlului onorific local. Din cele 11 articole, rămân doar 7, iar acestea suferă modificări consistente. Ca să nu vă îndoiți de capacitatea demagogică a politicienilor și deșertăciunea unor cuvinte care nu vor fi niciodată acoperite în fapte, vă redau unele din stipulările noii Hotărâri a C.L.:

– Realizarea a câte unui bust pentru fiecare „Cetățean de Onoare”, care va fi amplasat într-un spațiu adecvat și va purta denumirea de „Aleea Marilor Personalități ale Romanului”.

– Sala de Consiliu a Primăriei și Cabinetul primarului vor avea expuse portretele tuturor „Cetățenilor de Onoare”.

– Numele laureaților [sic!] vor fi trecute în „Cartea de Aur” [a cui?] iar fotografiile lor și câteva succinte considerații biografice vor fi păstrate într-un Album”.

Toate aberațiile de mai sus se regăsesc în cadrul Art. 5 din Hotărârea Consiliului Local nr. 8 din 29.01.2001 și nu au fost niciodată puse în practică.

Acum ajungem la partea spinoasă a problemei. În niciuna din variantele Regulamentului de acordare a titlului de Cetățean de Onoare al municipiului Roman nu se regăsește un articol referitor la modalitatea de retragere a titlului acordat pentru persoanele aflate în viață. Cu alte cuvinte, ce-am vorbit batem în cuie și ce-i dat rămâne dat, indiferent de surprizele neplăcute care pot interveni în traseul personal al unui om (anchete în justiție, arestare, condamnare, investigații jurnalistice). Acest fapt contravine din start Art. 4, privind criteriile de apreciere, unde se stipulează pentru fiecare candidat „moralitate cetățenească neîndoielnică, receptată ca atare de către majoritatea romașcanilor”. Chiar și așa, cu micile portițe lăsate întredeschise pentru orice situație nedorită, în lipsa unui barometru sociologic de măsurare a receptării moralității unuia sau altuia de către opinia publică romașcană, instrumentul de verificare cel mai palpabil rămâne definiția onoarei: integritate morală, probitate, corectitudine, demnitate, cinste. Ori, atunci când una din coordonatele principale ale onoarei este știrbită, ori prejudiciată în vreun fel de acțiunile celui în cauză, nu rămâne decât soluția retragerii titlului onorific conferit. Pentru aceste situații, în care orice om se poate afla de-a lungul vieții, consider că Romanul are nevoie de revizuirea regulamentului în vigoare din 2001, adaptându-l și unor situații neprevăzute. Nu există tip de angajament care să nu prevadă posibilitatea renunțării unilaterale, și asta deoarece în joc este eterna necunoscută a factorului uman.

Până în 2019, numărul cetățenilor de onoare ai Romanului a ajuns la 32, cu o medie de puțin peste un titlu conferit anual, în ultima vreme observându-se o revigorare a ritmului de recunoaștere meritocratică din partea aleșilor locali. Chiar și așa, rămâne problema nerezolvată a posibilității retragerii titlului, apărută îndeosebi după cazul dr. Mihai Lucan, unul din cetățenii onorați de administrația romașcană. Apărut în atenția publicului larg în decembrie 2017, de când cetățeanul de onoare al Romanului este cercetat penal sub control judiciar de către procurorii DIICOT, cazul ar fi trebuit să schimbe regulile hotărârii locale. Cu toate acestea, de mai bine de un an și jumătate, de când dosarul penal are ca obiect, conform anchetatorilor, „efectuarea de cercetări faţă de membrii unui grup infracţional organizat constituit de către suspecţii Mihai Lucan, Valerian Lucan şi Dan Emil Fofiu-Sânpetreanu, în calitate de angajaţi ai persoanei vătămate Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca, având ca scop însuşirea, folosirea, traficarea, după caz, a bunurilor aflate în patrimoniul Institutului, în favoarea SC LUKMED SRL, firmă care a prejudiciat Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal din Cluj-Napoca cu 5.169.406,91 lei”, nu s-a întâmplat nimic cu Regulamentul de acordare a titlului de Cetățean de Onoare al municipiului Roman.

Sub presiunea mediatizării cazului la nivel național, primarul în funcție, Lucian Micu, declara în 3 ianuarie 2018, prin intermediul oficiosului său de casă – Ziarul de Roman: „Dacă acuzațiile sunt confirmate de instituțiile abilitate, voi propune Consiliului Local retragerea titlului”, adăugând în același timp că „La momentul în care i s-a conferit titlul de cetățean de onoare medicului Mihai Lucan, eram consilier local și am votat pentru, dat fiind faptul că, la acea vreme, implicarea dumnealui în domeniul transplantului de rinichi și în evoluția medicinii în general erau demne de admirat”. Acum cred că înțelegeți de ce am pomenit mai devreme de „micile portițe lăsate întredeschise pentru orice situație nedorită” în compunerea de vorbe goale din mandatul primarului Cărpușor. Totul este menit să perpetueze o acoperire strategică la nivelul administrației locale când vine vorba despre vechi camaraderii, prietenii de partid, în timp ce reprezentanții justiției anunță public comiterea unor fapte ilegale de către persoane care au primit în dar răsplata onorifică supremă – titlul de Cetățean de Onoare al Romanului.

Peste numai 5 zile, în data de 8 ianuarie 2018, deputatul USR Iulian Bulai solicită, printr-un comunicat de presă, primarului Municipiului Roman – Lucian Micu și membrilor Consiliului Local Roman să suspende efectele hotărârii prin care medicul clujean Mihai Lucan a primit titlul de cetățean de onoare al municipiului Roman în 2013, declarând printre altele: „Ultimele informații apărute în spațiul public ne demonstrează că un astfel de personaj nu poate onora cu nimic municipiul Roman (…), în noile condiții nici nu poate fi vorba de onoare în dreptul numelui dumnealui”. Aceasta constituie singura poziție din spațiul public care consideră inoportună calitatea de cetățean de onoare al Romanului cu persoana dr. Mihai Lucan.

În aceeași situație cu dr. Mihai Lucan se află și onoratul Sergiu Sechelariu (fost secretar de stat în timpul guvernării Năstase), fratele primarului decedat al Bacăului, care a fost blagoslovit din senin de consilierii pesediști aflați sub comanda lui Cărpușor cu un titlu în 2003, doar pentru că a direcționat spre Roman anumite fonduri guvernamentale. De reținut că Sergiu Sechelariu – Cetățeanul de Onoare al Romanului – a fost anchetat în mai multe dosare penale de corupție deschise încă din 2004, mai întâi de PNA, apoi DNA și DIICOT, scăparea sa fiind denunțul din cazul „Zambaccian” care l-a incriminat pe șeful PSD de la acea dată. De 15 ani, nimeni nu se sesizează asupra încălcării codului moral și nu suflă o vorbă despre retragerea titlului, deși chiar și numai lapidara prezentare de pe site-ul Primăriei, fără nicio argumentație, poate fi percepută ca o inadvertență în rândul onorabililor romașcani.

Celor doi inculpați li se adaugă și iluzoriul gloriei eterne alimentat de alte parti-pris-uri gratuite prin acordarea titlurilor de Cetățeni de Onoare ing. Dănuț-Nicolai Marin, post-mortem în 2016, dar și fostului primar Dan Laurențiu Leoreanu, în 2017, ajuns deputat, cu declarații încărcate de subiectivism și note personale ale celor care au înaintat „argumentațiile”, completând atmosfera perfectă de desuetudine provincială în care o mână spală pe alta și amintirile unor împliniri mărețe țin loc de rigoare științifică.

În prezent, prin Anexa la H.C.L. nr. 134 din 30.06.2009, Hotărârea Consiliului Local nr. 8 din 29.01.2001 a fost revocată. Față de aceasta din urmă, s-au adăugat următoarele mențiuni: „Contribuţie directă la promovarea imaginii Romanului în ţară şi în lume.” (la Art. 4) și „Scutirea plăţii impozitului pe clădirea ce reprezintă locuinţa de domiciliu şi terenului aferent acesteia pe durata vieţii titularului acestei distincţii.” (la Art. 5). A intervenit și modificarea premiului în bani („2500 de lei”, în loc de „1-1,5 milioane lei lunar, calculați în dolari”). A fost eliminat din text pasajul privind Realizarea a câte unui bust pentru fiecare „Cetățean de Onoare”, care va fi amplasat într-un spațiu adecvat și va purta denumirea de „Aleea Marilor Personalități ale Romanului”, după ce timp de 8 ani nimeni nu mișcase un deget în acest sens. În rest, alte două, trei cuvinte înlocuite sau adăugate, restul conținutului celor 7 articole rămânând același ca în 2001.

Prin Regulamentul de organizare și funcționare al aparatului de specialitate al Primarului (Anexa la H.C.L. nr. 250 din 05.11.2018), de întocmirea dosarelor necesare acordării diplomelor de recunoştinţă şi cetăţean de onoare se ocupă „Serviciul Organizare Evenimente, Cultură, Culte, Învățământ, Mass-Media și IT” (șef-serviciu Mihai Bîrjovanu). Interesant este că în aceeași Anexă la H.C.L. nr. 134 din 30.06.2009, la subpunctul 8 din cadrul punctului IV, privind Autoritățile Administrației Publice Locale și Competențele acestora, în dreptul Consiliului Local Roman este menționat că acesta „poate conferi persoanelor fizice române sau străine cu merite deosebite titlul de cetăţean de onoare al comunei, oraşului sau municipiului, în baza unui regulament propriu. Prin acest regulament se stabilesc şi condiţiile retragerii titlului conferit”. Cum acest regulament nu este făcut public pe site-ul administrației publice locale și nici condițiile de retragere a titlului conferit nu au fost stipulate vreodată în cadru legal, nu pot decât să observ o altă portiță de scăpare lăsată dinadins întredeschisă de diriguitorii locali. Eterna tentație a netransparenței decizionale, chiar în punctul nevralgic. Acela al neasumării unui gest politic corect pentru îndreptarea unor greșeli ce durează nepermis de mult și acuză neprofesionalismul funcționarilor ce au comis un copy-paste evident, însușindu-și de pe net un text cu caracter general.

De 18 ani, regulile în ceea ce privește acordarea titlului de Cetățean de Onoare al municipiului Roman sunt strâmbe. De un an și jumătate, aștept o măsură justă luată de primarul Micu, care până acum se dovedește o himeră. Adevărul nu este o unitate de măsură individuală, ci trebuie privit ca un compas universal al desfășurării vieții noastre zilnice în acest oraș. De aceea trebuie updatat, revizuit și redefinit, în termenii sinonimi reali ai onoarei, traseul de conferire și retragere a acestor titluri simbolice, ca să nu mai avem senzația că istoria romașcană contemporană pare de o inerție fără margini în fața celor care au însemnat trecutul local cu fapte de merit și activitate prodigioasă. Principiile valorii umane și ale probității profesionale sunt singurele coordonate ce stau la baza tuturor acțiunilor de succes prin care putem întredeschide prezentul pentru a previziona viitorul. Asupra romașcanilor de onoare nu trebuie să planeze niciodată, nici măcar o secundă, umbra propriilor interese meschine escaladând binele și interesul întregii comunități.

 

 

One comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s