Trăiască Macanache în Principatul SUBCARPAȚI! – Cronicar la Kult Fest (II)

cronică de festival – ziua a treia

Se rotunjesc vremurile, prind iarași contur în jurul nostru. Parcă se închid cercurile platanelor, dezvăluind obârșiile fiecăruia. A fost nevoie de o revelație muzicală ca să înțelegem fuiorul comun care ne țese firul vieții. Folclorul vechi rămâne unitatea de măsură a tinerilor care aspiră, nu doar respiră. Îți dai seama de asta celebrând împreună cu ei răsăritul de lume și conectarea cu originile noului tip de patriotism. Cel din principatul „Subcarpați”.

În timp ce pornim spre Stadionul „Moldova”, pentru cea de-a treia și ultimă seară a evenimentului „Kult Fest 2019”, pe străzile Romanului simțim agitația furnicarului. Mașini și oameni în devenire grăbesc spre prima întâlnire cu raperul Machanache și formația „Subcarpați”. De la un moment dat încolo, romașcani de toate vârstele încep să se amestece amintindu-ne de sloganul festivalului kult: „mixează generații”. Schimbul de ștafetă pare o realitate desprinsă direct din irealitatea imediată a lui Blecher, ne arătăm bucuria unii altora într-un salut invizibil, care durează atât cât să ne trezim împreună din neputinciosul podiș moldovenesc în imaginarul ținut al lui MC Bean de sub Carpați.

Actul I

Până atunci, deschide seara Machanache într-o chilleală ce ne face să ne așezăm pe una din băncile teraselor amenajate de organizatori. Cu speranța că vom reuși să intrăm „in the mood”, ascultăm detașați cimilituri din mileniul trei acompaniate de răsuflările întârziate ale raperului, care sare pe scenă, uitând că cineva mai trebuie să dea și din gură. Avem senzația unei teleportări pe o planetă unde aerul devine tot mai rarefiat, iar cântatul un obicei răsuflat (sic! Mi-a ieșit cimilitura). Rezultă o filozofie de viață profundă, gen: „În fiecare zi, trebuieşte să trăiești / Pentru că azi ești, mâine nu mai ești” sau „În fiecare zi, trei chestii vreau de la viață / O țigară, o cafea, și-o zeiță foarte creață” sau „În fiecare zi, am aceeași mâncărime / În fiecare zi, mă mănâncă să fac rime” ș.a.m.d.. Acum suntem cu un mililitru mai aproape de înțelesul ditirambicei vorbe de duh ce-i aparține: „câteodată beau de foame”. Altfel, Macanache nu e un raper dizgrațios, are doar niște versuri penibile și rămâne ancorat într-o pseudo-americăneală, pseudo-gangstereală și pseudo-vrăjeală. În rest, e băiat bun.

Actul II

Durează vreo 20 de minute până oamenii de la tehnic pregătesc scena pentru concertul serii / verii la Roman. Luăm o înghețată, niște gogoșele otomane, asezonate cu câte o țigară, ațintindu-ne ochii spre bezna care ascunde actul secund al ultimei zile de festival. Mister de școală veche. Dar și când se pornește tăvălugul electronic cu accente etno-hip-hop peste noi toți nu se mai oprește decât peste vreo oră și jumătate, după două bisuri cerute de romașcani, ce mi-au adus aminte de întâiul concert „Sfinx”, la Casa de Cultură a Sindicatelor, prin 1984. De admirat este că formația a onorat cu câte două piese fiecare bis, mulțumindu-i pe cei aproape 1000 de nebuni frumoși ai orașului patriarhal, care îi vedea live pentru prima dată.

Ce să scriu eu acum ca să redau starea de spirit pe care au creat-o cei de la „Subcarpați” la Roman, în cadrul „Kult Fest 2019”? Că tot ce auzi nu este și nu sună artificial? Că sunt o familie muzicală numeroasă, în care are loc orice om talentat, iubitor de folclor? Că, ascultându-i și urmărindu-i pe scenă, ești martorul voluntar al unui „manifest cultural contemporan”? Că inițiatorul (Marius Andrei Alexe, 35 ani, ex fondator „Șuie Paparude”, ex „Frații Grime”) a știut din prima clipă ce vrea să exprime proiectul ăsta muzical și cum trebuie el prezentat audienței? Că MC Bean are cel mai ingenios discurs public pentru tinerii de azi, reușind să-i fascineze prin sinceritate și nevedetism, unindu-i doar prin sound-ul folclorului românesc adaptat și integrat în curentul electronic? Că „Subcarpați” reprezintă pentru generațiile în formare noua spiritualitate, ideea aparținerii comune milenare – același lucru pe care tinerii de acum 45 de ani îl descopereau în iconicele creații „Phoenix” din albumele „Cantafabule” și „Cei ce ne-au dat nume”? Poate că toate astea la un loc.

Prefer, însă, să mediez mixarea generațiilor propusă de organizatorii inspirați ai evenimentului de 3 zile, adăugând că cercul trecutului viciat se poate închide doar prin deschiderea altuia necomplexat și care să unească, fără să jubjuge conștiințe. Ca acela la care tocmai am asistat. În urma „Kult Fest 2019” rămân ecourile unei reprezentări fidele a culturii muzicale din societatea noului mileniu, înfipte adânc în panourile de prefabricate ale blocurilor vechiului mileniu din preajma Stadionului „Moldova”. Ca niște amprente invizibile ale rezistenței și aspirațiilor pe care MC Bean & Co tocmai le sădiră din sufletul lor în cel al romașcanilor, de unde parcă se-aude încă strigătul camaradului către mulțimea eliberată: Vive le Macanache dans la Principauté de SUB-CAR-PAȚI!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s